Se spune adesea, ºi japonezii se mîndresc cu aceasta, cã limba japonezã este cea mai dificilã din cîte existã. Nu se poate verifica acest lucru, dar este sigur cã pentru vorbitorii celor mai multe limbi de pe glob japoneza nu este o limbã uºoarã.

Stãpînirea limbii japoneze presupune acumularea unor cunoºtinþe, sprijinite prin exerciþiu, în urmãtoarele direcþii: gramatica limbii, pronunþie, scriere ºi citire, ºi vocabular.

Pentru vorbitorul de limba românã pronunþia nu pune mari probleme, cele cîteva foneme japoneze care nu existã în limba românã fiind relativ uºor de asimilat. (Prin comparaþie vorbitorii nativi de limba englezã ºi chinezã au de depus un efort relativ mare în aceastã direcþie.) Trebuie acordatã atenþie vocalei u ºi semivocalei w, consoanelor diferite de cele româneºti, alungirii vocalice, stopului consonantic, accentului muzical al cuvintelor ºi nu în ultimul rînd intonaþiei frazelor.

Gramatica limbii japoneze, deºi foarte diferitã de cea a limbii române, este relativ uºor de stãpînit datoritã caracterului ei regulat. Lipsa articolelor, genurilor ºi numãrului la substantive ºi adjective, conjugarea relativ simplã a verbelor, fac ca efortul de memorizare sã fie minim în ceea ce priveºte gramatica.

Vocabularul, prin diversitatea lui deosebitã, prin frecventa inexistenþã a unor echivalenþe de sens între cuvintele japoneze ºi corespondentele lor din limba românã, poate sã punã probleme chiar ºi unor persoane cu o bunã memorie. Numai prin exerciþiu îndelungat se poate ajunge la acumularea unui vocabular suficient pentru o exprimare fluentã ºi naturalã.

Problema cea mai dificilã pentru cei ce doresc sã înveþe limba japonezã, cu excepþia celor care au din alte limbi experienþa caracterelor chinezeºti, este bineînþeles scrisul. Copiii japonezi studiazã hiragana ºi katakana în doar cîteva luni ºi apoi încep lungul drum al învãþãrii ideogramelor kanji. Acestea se studiazã pe tot parcursul ºcolii, fãrã sã poatã ajunge sã le înveþe pe toate (numãrul total de kanji se estimeazã la peste 60.000, din care însã majoritatea nu se mai folosesc sau sînt extrem de specializate). În primii ºase ani de ºcoalã (ºcoala elementarã în sistemul de învãþãmînt din Japonia) se predau 1006 kanji, urmînd ca în cei trei ani ai gimnaziului sã se predea încã 939, astfel totalizînd 1945 de caractere, care formeazã setul obligatoriu prevãzut de Ministerul Educaþiei din Japonia. De-a lungul vieþii japonezii mai învaþã alte numeroase caractere, folosite mai rar sau numai în domenii specializate. Mai trebuie precizat cã analfabetismul în Japonia (excluzînd cetãþenii strãini) este extrem de redus ºi provine în principal din cazuri justificate medical.

Deºi japoneza se poate vorbi fãrã cunoaºterea scrisului, o astfel de abordare nu este recomandabilã. Studiul ideogramelor deschide accesul la o dimensiune a limbii japoneze altfel ascunsã. De asemenea, cunoaºterea ideogramelor permite înþelegerea mai profundã a cuvintelor, a cãror etimologie este transmisã prin chiar forma ideograficã ºi ajutã la sesizarea unor nuanþe semantice fine. În plus, în limba japonezã existã foarte numeroase omofone care nu sînt în acelaºi timp ºi omografe, scrisul permiþînd diferenþierea lor uneori chiar ºi în comunicarea oralã (cînd cuvîntul rostit poate fi confundat cu un omofon, precizarea se face prin descrierea sumarã a ideogramelor care intrã în comnponenþa lui). Nu în ultimul rînd, un vorbitor de limba japonezã (fie el ºi strãin) care nu ºtie sã scrie ºi sã citeascã se poate considera, pe bunã dreptate, un analfabet.

Pentru cei care se gîndesc sã înceapã acest lung proces, una din abordãrile cele mai favorabile este aceea prin care mai întîi se studiazã limba englezã ºi numai dupã o bunã stãpînire a acesteia sã se treacã la studiul limbii japoneze. Motivele sînt cel puþin trei:

1. Cele mai multe ºi mai de calitate resurse pentru studiul limbii japoneze sînt cele scrise în limba englezã. Acestea includ: cursuri, dicþionare, dicþionare de kanji, manuale de gramaticã, cãrþi de exerciþii, o parte din ele disponibile pe internet. La aceste resurse au participat în mod direct autori japonezi, care cel mai adesea considerã limba englezã ca fiind limba cea mai potrivitã în care meritã sã-ºi publice lucrãrile.
2. Avînd experienþa unei limbi strãine, chiar ºi o limbã dificilã ca japoneza devine ceva mai uºoarã. Mulþi dintre cei care au trecut direct la studiul limbii japoneze, fie ei ºi vorbitori nativi de englezã (deci avînd acces la nenumãrate resurse), au avut rezultate nesatisfãcãtoare, nereuºind sã se acomodeze cu o structurã a frazei ºi cu un mod de scriere atît de diferite.
3. Învãþarea limbii japoneze presupune, chiar dacã nu de la început, contactul direct cu limba aºa cum este ea vorbitã de japonezi. Fie cã aceasta se petrece în Japonia (cel mai recomandabil) fie cã nu, cunoaºterea limbii engleze se poate dovedi foarte utilã în stabilirea unui asemenea contact. În Japonia, ca ºi în multe alte þãri, necunoaºterea limbii engleze poate fi privitã ca o dovadã de inculturã.

dhoamneeeee.........poi daca ma apuc sa invat japoneza........inseamna ca sunt nebuna..........chiar daca sant deja

si e eu invat japoneza singura acasa cu un manual cam nasol si cu pimsleur lessons... toate bune si frumoase ..... si ce daca is nebuna? asta-i viata... neeh?

Carina daca vrei sa inveti k-lumea japoneza intra pe forumul a+ la arhiva si du-te la cuvinte necunoscute in lb japoneza sau ceva de genu si acolo sunt cu dumuiu` tot ce vrei eu de acolo invat

ohh dah...am inecat eu topicu de cuvinte.... ohhh nu mai fiti asa iritati... fiecare are propria parere... stiu...stiu....

dak vrei sa inveti japoneza nu insemna ca esti nebun
ineamna ca ai vointa
eu vreau sami bag meditator=))
kvrteau sa intru la liceu unde se invata japoneza
:-)

eo stiu cateva cuvinte in japoneza dar as vrea tare mult so invat ca ador tot ce e legat d japonia