Cuvintele japoneze se compun din silabe scurte numite more (singular morã) formate din o consoanã urmatã de o vocalã, ca în exemplele Hiroshima hi-ro-shi-ma, Nagasaki na-ga-sa-ki. La aceastã regulã generalã existã cîteva excepþii:

Uneori consoana lipseºte, deci mora se reduce la o vocalã simplã. Exemplu: ai a-i (dragoste) care se pronunþã ca un hiat (în douã silabe), nu ca un diftong.
Rolul de consoanã poate fi jucat ºi de semivocalele y ºi w. Exemple: yama ya-ma (munte), watashi wa-ta-shi (eu).
O morã aparte este consoana nazalã n, care nu are nevoie de o vocalã pentru a forma o silabã. Exemplu: hon ho-n (carte).
Uneori înaintea unei consoane se face o pauzã, egalã în duratã cu o morã, timp în care nu se emite nici un sunet. Fenomenul este prezent de exemplu ºi în limba italianã, unde se marcheazã în scris prin dublarea consoanei, ca în ho detto (am zis). Exemplu în japonezã: mikka mi-_-ka (trei zile).
Între consoana ºi vocala unei more normale se poate intercala semivocala y. Exemple: kyaku kya-ku (client), atsuryoku a-tsu-ryo-ku (presiune).
Prin alungirea vocalei se poate obþine o morã dublã. Acesta este cazul multor cuvinte preluate din limba chinezã cu o pronunþie care o aproximeazã pe cea originalã. Exemplu: tōkyō to-o-kyo-o (capitala Tokio; alungirea lui o se scrie ca o morã separatã). Transcrierea corectã a cuvintelor japoneze în caractere latine trebuie sã marcheze aceastã alungire, care este esenþialã pentru pãstrarea informaþiei despre pronunþie; marcarea lungimii se face fie prin dublarea vocalei respective (Tookyoo), fie aºa cum se practicã în limba japonezã în hiragana (unde prelungirea lui o se scrie ca u, iar prelungirea lui e se scrie ca i), caz în care Tokio devine Toukyou, fie prin plasarea unei bare deasupra vocalelor alungite (Tōkyō). Ultima variantã este preferatã în cele mai multe cazuri.
Fiecare morã dureazã în pronunþie aproximativ acelaºi interval de timp, ceea ce a adus limbii japoneze epitetul de limbã metronomicã. În exemplele de mai sus segmentele unite prin cratime reprezintã cîte o morã; în scrierea foneticã japonezã (hiragana, katakana) fiecare morã se scrie printr-un singur caracter, care e perceput ca indivizibil de vorbitorii japonezi nativi. Excepþie face situaþia cînd mora se modificã prin intercalarea semivocalei y, caz în care se folosesc douã caractere.