Din cauza îndelungii izolãri atît externe cît ºi interne (caracterul de arhipelag, numeroasele zone muntoase) limba japonezã are mai multe zeci de dialecte. Acestea diferã de obicei prin: accentul muzical, modul de inflexionare, vocabular, particule, ºi pronunþie. Mai rar, unele dialecte pot diferi ºi prin inventarul de vocale ºi consoane.

Regiuni aflate la distanþe mari pot avea dialecte care nu sînt inteligibile vorbitorilor japonezei standard, cum este cazul dialectelor Tsushima-ben ºi Tōhoku-ben ("-ben" înseamnã dialect regional). Dialectul vorbit în Kagoshima din sudul insulei Kyūshū este cunoscut ca fiind neinteligibil chiar ºi pentru locuitorii altor regiuni învecinate de pe aceeaºi insulã. Tehnic vorbind, dialectul Kagoshima se suprapune doar 84% cu dialectul standard. Pentru comparaþie, vocabularul limbii române se suprapune în proporþie de peste 70% cu celelalte limbi romanice.

Deºi frecvent se afirmã cã limbile ryukyuane vorbite în insulele prefecturii Okinawa ar fi dialecte ale limbii japoneze, mãsura în care acestea sînt neinteligibile pentru vorbitorii de japonezã standard face mulþi lingviºti sã concludã ca limbile ryukyuane sînt limbi aparte, dar din aceeaºi familie a limbilor japonice cu limba japonezã.